Calarie

Armonie și coordonare – Poziția corectă în șa


Indiferent de disciplina abordată în cadrul şedinţelor de călărie, poziţia călăreţului se dovedeşte a fi de maximă importanţă. Cu cât poziţionarea în şaua calului este mai bună, cu atât influenţa pozitivă pe care o exercită călăreţul asupra acestuia devine eficientă. Călăreţii începători sunt preocupaţi de a avea o imagine bună mai degrabă, decât să fie eficienţi în a-şi manipula corpul spre a obţine rezultatele dorite.

Citește tot articolul
Calarie

Cum să reușești în călăria de anduranță (II)

Exerciții fizice
Baza unui program de exerciții fizice este solicitarea moderată a sistemului cardiovascular și muscoscheletal al calului, pentru a permite adaptarea treptată la efort susținut a țesuturilor. Acest așa numit ”lucru prelungit pe distanțe scurte” este inclus în clasa de aerobic, în special atunci când ritmul cardiac este de 120-150 bătăi pe minut și domină strategia de pregătire fizică în primii doi ani de pregătire.

Pentru a observa efectul antrenamentului, un cal trebuie lucrat cu o intensitate a ritmului cardiac specific pentru aerobic, pentru cel puțin o oră, timp de câteva zile pe săptămână. Efortul va trebui intensificat, crescând durata intensității sau a vitezei, niciodată ambele în același timp. Odată ce calul face față, cu relativă ușurință, rezistența musculară poate fi îmbunătățită prin mersul la pas în ritm susținut.

Citește tot articolul
Calarie

Cum să reușești în călăria de anduranță (I)

Antrenamentul specific
Pentru a avea un cal sănătos și potrivit pentru anduranță, dar și pentru a-l folosi cu succes în competiții cât mai mulți ani, este important să stăpânești la perfecție tehnica pregătirii specifice.


Niciun alt sport ecvestru nu presupune atât de multă continuitate și atenție în pregătire precum călăria de anduranță. Pregătirea specifică nu înseamnă, însă, numai să scoți calul la plimbare și să-l călărești zi de zi.

Citește tot articolul
Comportament, Fără categorie

Calul, un partener în relaționare și socializare (II)

Un alt exemplu îl constituie o organizaţie din Luxemburg – „S.O.S. Orăşelul Copiilor Mersch” – ce pune în aplicare un program focusat de învăţare a depăşirii traumelor prin intermediul animalelor.

Majoritatea copiilor ce ajung într-o astfel de instituţie şi-au pierdut încrederea în semenii lor, ca rezultat al experienţelor traumatizante. Acest aspect face dificilă relaţionarea cu ceilalţi indivizi, dezvoltarea armonioasă în societate şi evoluţia normală a acestor copii.

Citește tot articolul
Comportament

Calul, un partener în relaționare și socializare (I)

Iniţial folosită în tratarea leziunilor fi zice, Terapia asistată de animale a evoluat într-un instrument psihoterapeutic, de mare răspândire, de soluţionare a cazurilor celor mai difi cile, de ordin psihologic. Ne referim, desigur, la o gamă variată de probleme psihologice şi tulburări psihice.

Există numeroase studii ce fac referire la benefi ciile fizice şi psihice ale indivizilor ce interacţionează cu animalele în cadrul programelor terapeutice.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Hrăneşte-l corect pe timp de iarnă (III)

Hrana potrivită
Alimentaţia calului trebuie supravegheată în mod deosebit când afară este frig sau pe timp de ploaie sau vânt. Atunci când trăieşte la exterior, un hectar de păşune, cu o iarbă grasă şi bogată este suficientă pentru a hrăni un cal în anotimpul călduros.

Dar iarna, iarba de pe păşune nu mai este suficientă, iar calul are nevoie de un supliment de fân. Cu calităţile sale nutriţionale şi cu numeroasele sale atuuri, fânul este un aliment de necontestat în alimentaţia calului domestic.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Hrăneşte-l corect pe timp de iarnă (II)

Dacă dispui de spaţiu, un adăpost cu un aşternut bun, expus la sud sau la est este foarte util pentru caii tineri dar şi pentru cei bătrâni. De altfel, îi poţi proteja de vânt furnizându-le o zonă cu o litieră pe care să se poată aşeza, fiindcă, un cal care se poate culca îşi va conserva mai bine căldura corporală.

De asemenea, grupurile de cai menţinuţi în aer liber trebuie să fi e hrăniţi în aşa fel încât să reduci concurenţa care ar putea apărea între ei. Caii în grup au o ordine ierarhică tipică în ceea ce priveşte hrana şi locul unde se alimentează. Uneori, caii timizi au tendinţa să slăbească, chiar dacă hrana este din abundenţă, fiindcă acei cai domninaţi din grup nu le vor permite să mănânce atât cât şi-ar dori.

Citește tot articolul
Comportament

Soluții rapide la problemele de comportament (IV)

Doi ani mai târziu, avem un cal de 500 de kilograme care ne mușcă atunci când nu venim la el cu ceva bun, sare pe noi și ne calcă în loc să ne urmeze peste tot, și în loc să-și pună capul pe umărul nostru, ne lovește cu capul când stăm lângă el (și toate astea, amplificate de hrănirea necorespunzătoare și de energia acumulată din faptul că e veșnic legat în boxă, pentru că nu-l mai scoatem în livadă, că sare și ne calcă pe drumul până acolo, și de frustrarea că în loc să-l giugiulim și să ne extaziem la acțiunile lui, așa cum faceam mai demult, noi îl batem ca să-l putem stăpâni).

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Hrăneşte-l corect pe timp de iarnă (I)

Alimentaţia calului trebuie atent supravegheată pe timp de iarnă. Şi asta pentru că, mai mult decât oricând, în sezonul rece, modul de hrănire este hotărâtor din toate punctele de vedere: sănătate, utilitate, longevitate şi performanţe sportive. Află, aşadar, cum să-ţi hrăneşti corect calul în sezonul hibernal, din rândurile care urmează.

Citește tot articolul
Comportament

Soluții rapide la problemele de comportament (III)

Stresul pe durată extinsă
O să spuneți: dacă e atât de simplu, de unde comportamentul violent? Ei bine, aceleași studii pe caii liberi care ne-au făcut să înțelegem natura societății lor, ne dau și răspunsul: stresul pe durată extinsă. Aceste studii au arătat că, supuși la stresul micșorării resurselor după o perioadă de lipsuri, caii au manifestat violență atât între ei cât și între specii.

Mai concret, iarna, caii manifestau violență atât între ei, pentru a stabili ordinea de adăpare la “ copci”, cât și împotriva altor specii cum ar fi turmele de ciute care veneau și ele la adăpat. În concluzie, agresiunea la cabaline este datorată stresului sau frustrărilor de lungă durată, și o dată cu dispariția stimulilor de stres, dispare și agresiunea.

Citește tot articolul