Calarie

TREC-ul, aventură și provocare (II)

Parcursul pe teren variat (PTV) este o probă ce permite cuplului să-și demonstreze capacitatea de a depăși dificultățile punctuale întâlnite pe traseu, într-un timp limitat, fiecare dificultate fiind notată cu 10. Traseul este compus din 12 până la 18 difi­cultăți, în funcție de nivel. Obs­ta­co­lele, naturale sau simulate, trebuie abor­date cu calm și în deplină siguranță.

Mai mult decât performanța, sunt notate efica­citatea, abordarea și stilul cu­plu­lui cal-călăreț. Dificultățile sunt înlănțuite, alternând sărituri în viteză, cu pasaje tehnice, care solicită calm și mi­nu­țiozitate. Unele obstacole se abor­dea­ză cu calul la mână, aceasta fiind o parti­cu­laritate a acestui sport.

Citește tot articolul
Calarie

TREC-ul, aventură și provocare (I)

Aflat la granița dintre competițiile ecvestre clasice și turismul ecvestru, TREC-ul este un sport care se adresează în special călăreților de exterior. Competiția desfășurată numai în aer liber reunește patru probe concepute special pentru a evalua cuplul cal-călăreț.

TREC-ul (termenul provine din franceză fiind prescurtarea expresiei ”Techniques de randonnée équestre de compétition”) este o disciplină ecvestră apărută în Franța, în 1970, în urma dezvoltării turismului ecvestru, sigla sa fiind creată în 1987 în cadrul Asociației Naționale de Turism Ecvestru prin contopirea englezescului ”trek” (drumeție) cu cuvântul de origine arabă ”trec” (drum).

Citește tot articolul
Comportament

Calul, un partener în relaționare și socializare (II)

Un alt exemplu îl constituie o organizaţie din Luxemburg – „S.O.S. Orăşelul Copiilor Mersch” – ce pune în aplicare un program focusat de învăţare a depăşirii traumelor prin intermediul animalelor. Majoritatea copiilor ce ajung într-o astfel de instituţie şi-au pierdut încrederea în semenii lor, ca rezultat al experienţelor traumatizante. Acest aspect face dificilă relaţionarea cu ceilalţi indivizi, dezvoltarea armonioasă în societate şi evoluţia normală a acestor copii.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Cum îți protejezi rezervele de fân

Fânul reprezintă alimentul principal al cailor, iar existența unor rezerve în această iarnă este importantă având în vedere că producția de fân nu a fost atât de bogată din cauza ploilor de peste an. Cum poți face economie de fân, protejându-ți cât mai mult rezervele? Ei bine, poți aflfl a în rubrica pe care tocmai ți-am pregătit-o.

Știut fiind faptul că fânul este alimentul de bază în nutriția cabalinelor, în timpul iernii este indicat să ne facem rezerve și să ne gândim cum le putem păstra cât mai mult timp, astfel încât calul nostru să se poată bucura de o hrană sănătoasă și echilibrată.
Așadar, pentru a putea conserva rezervele de fân, există o serie de soluții și alternative, pe care ți le vom prezenta în rândurile care urmează.

Citește tot articolul
Sanatate

Cum tratăm retenția urinară (II)

Riscul major în retenţia mecanică este că se poate complica adesea cu ruptura vezicii urinare, situaţie în care vezica nu se poate palpa, pereţii ei fiind flasci, colica dispare, dar starea generală a animalului se înrăutăţeşte progresiv, apărând colapsul şi intoxicaţia uremică. La puncţia peritoneală, în acest caz, se recoltează lichid cu caracterele urinei.

Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul este uşor de stabilit la cal, pe baza datelor de ordin general, pe lipsa urinării, pe datele palpaţiei transrectale, ale cateterismului, examenului radiologic și examenului ecografic, în funcție de dotările cabinetului.

Citește tot articolul
Sanatate

Cum tratăm retenția urinară (I)

Retenția urinară reprezintă imposibilitatea de evacuare a urinii din vezica urinară şi acumularea sa în cantităţi mari la acest nivel. Cauzele unei astfel de afecțiuni pot fi de natură mecanică, spasmodică şi paralitică.

Retenția urinară reprezintă imposibilitatea evacuării urinei și acumularea masivă a acesteia în vezică. Retenţia de origine mecanică este cea mai frecventă şi se realizează prin blocarea uretrei din cauza unor calculi renali, a unor cicatrici stenozante, a unei compresiuni prin tumori, sau ale unor afecțiuni ale prostatei (inflamația sau mărirea în volum a acesteia) dar și din cauza unor papiloame, a unor paraziţii blocați pe uretră, precum şi a unor torsiuni ale vezicii urinare.

Citește tot articolul
Rase

Lipițanul, un aristocrat rafinat (III)

Culorile
Caracteristic rasei este faptul că majoritatea mânjilor se nasc negri și apoi, la maturitate, devin albi. Există și exemplare de culoare neagră sau murgă, dar în proporție mică, de10-15%.Contrar prejudecăților, lipițanul nu este un cal alb pur. Caii albi au pielea roz și ochii albaștri. Până în secolul XVIII, lipițanii aveau și alte culori, dar griul era caracterul genetic dominant și era culoarea preferată a familiei imperiale austriece, fiind favorizată în programele de reproducere.

Citește tot articolul
Rase

Lipițanul, un aristocrat rafinat (II)


Herghelia de la Lipica

Lipițanii își trag așadar numele de la localitatea slovenă Lipizza (Lipica), situată aproape de granița cu Italia. Lipițanii erau apreciați pentru roba lor gri sau neagră, care poate, însă, deveni complet albă, la maturitate. Imediat după crearea hergheliei, în 1580, nu mai vorbim de cai lipițani ci de ”Pferde der Karster Rasse Lippizaner Zucht ”ceea ce înseamnă ”Cai din sușa lipițană a rasei Kars”.

Citește tot articolul
Rase

Lipițanul, un aristocrat rafinat (I)

Inteligent, echilibrat, cu alură aristocratică, Lipițanul este reprezentantul celei mai vechi rase moderne de cai din Europa. Cu o istorie de peste 400 de ani, Lipițanul face parte din categoria cailor de sânge spaniol, folosiți în armată, de nobilii de la curțile regale, dar și pentru serviciile poștale. Denumirea rasei provine de la Herghelia Lipizza, înființată în anul 1580 de Casa regală austriacă.

Citește tot articolul