Fjord, un cal polivalent (I)

Rezistent, cu o constituţie atletică, iubitor şi sociabil, Fjordul este reprezentantul uneia dintre cele mai pure rase din lume. Supranumit “calul vikingilor”, având origini foarte îndepărtate, acest cal impresionează atât prin temperamentul său deosebit de calm, cât şi prin polivalenţa sa în ceea ce priveşte domeniile în care poate fi utilizat.

Considerat ca făcând parte dintr-una din cele mai pure rase din lume, Fjordul are origini îndepărtate fiind, probabil, descendentul cailor primitivi şi sălbatici din nordul Europei. De altfel, în vestul Norvegiei începe istoria oficială a rasei, sub numele de “Vestlandhesten”.

Istoricul rasei
În 1843, a fost creată la Hjerkin, o herghelie naţională, acesta fiind momentul care marchează începutul creşterii organizate a acestor cai în Norvegia, în scopul principal de ameliorare a rasei. La acea epocă, Fjordul nu era un cal de agrement, ci un cal de muncă, fie că era vorba despre munca în ferme, fie despre transportul mărfurilor. Astfel, selecţia care începe să prindă contur la iniţiativa statului norvegian vizează în primul rând utilitatea acestui cal.

Câţiva armăsari sunt consideraţi a fi întemeietorii rasei. Printre ei, regăsim pe Rosendalborken 18, născut în 1863, care, prezentat la o vârstă venerabilă de 20 de ani, la o expoziţie ecvestră la Hamburg, a lăsat o impresie puternică asupra publicului.
Un alt armăsar, Njal 166, născut în 1891, este “prezent”, actualmente în linia de sânge a fiecărui cal Fjord din lume.
Astăzi, calul din rasa Fjord ocupă un loc important în Norvegia, unde calităţile sale sunt puternic apreciate, fiind considerat chiar un simbol naţional. În 1910, a fost creat primul studbook, în Norvegia, apoi în 1941 în Danemarca. A urmat Germania în 1949, apoi Suedia în ‘53, Belgia şi Elveţia în ‘75, Franţa în 1986 şi Statele Unite în 1988.
Astăzi, rasa se bucură de o mare popularitate, un număr considerabil de cai fiind crescuţi atât în America, cât şi în Europa. Încrucişările din Norvegia sunt controlate la momentul actual de către o agenţie guvernamentală.

Rezistent şi curajos
Calul din rasa Fjord nu este un cal elegant în înfăţişarea sa, dar are, în schimb, o constituţie atletică, o alură blândă, răbdătoare şi sobră, caracteristici datorate, în principal, originilor sale. Astfel, fjordul este un animal bun de muncă şi de transport, fiind potrivit pentru străbătut distanţe lungi în şa. De altfel, putem spune că este un cal curajos şi are o rezistenţă ridicată.

Condiţii necesare
Caii nepotcoviţi trebuie întreţinuţi în condiţii sănătoase şi cât mai naturale pentru a avea picioare sănătoase. Un cal ţinut mai mult în boxă, care nu parcurge mai mult de 3 km pe zi, nu va avea niciodată picioare sănătoase. Condiţii sănătoase înseamnă practic o libertate de mişcare 24 de ore din 24, 15 km de parcurs zilnic, dintre care o parte pe teren dur, în aer curat, în compania altor cai, pe cât posibil, o alimentaţie bazată foarte mult pe furaje proaspete.
Dacă vei spune că astfel de condiţii sunt uneori imposibil de asigurat, specialiştii te vor contrazice sugerându-ţi chiar câteva soluţii. Astfel, poţi pietrui padocul sau o parte a păşunii, poţi amenaja hrănitoare şi adăpătoare la nivelul solului şi poţi varia vegetaţia, plantând arbori, arbuşti etc.

Descriere generală
De-a lungul istoriei, standardul rasei Fjord evoluează, talia şi morfologia acestui cal cunoscând numeroase variaţii. Acestea par să depindă de fiecare regiune în parte, dar şi de utilitatea pe care o dăm acestui poney rustic mai mare. Căci Fjordul este la origine un cal mic de munte, relativ bondoc. În zilele noastre, însă, selecţia a favorizat indivizi cu o talie mai mare, cu o alură mai suplă şi un tip general care arată mai multă distincţie. Rasa este bine legată, având următoarele caracteristici morfologice: capul – trebuie să fie bine proporţionat şi bine definit, distanţa de la ochi la nas trebuie să fie scurtă, profilul drept sau concav; ochii – mari, închişi la culoare şi strălucitori, cu o expresie calmă; urechile – relativ mici, cu o linie rafinată, paralele, cu o uşoară curbură; gâtul – puternic, relativ scurt, însă exemplarele cu un gât mai lung şi mai suplu, sunt mai potrivite pentru atelaje şi călărie; corpul – coastele bine arcuite, dar nu rotunde, crupa lungă, musculoasă şi înclinată; picioarele – puternice, cu muşchi bine dezvoltaţi, aliniate corect, cu articulaţii şi tendoane clar definite. De asemenea, calul din rasa Fjord conservă trăsături uşor de recunoscut şi un standard bine stabilit. Pe şira spinării, animalul prezintă o dungă dorsală destul de pronunţată. De asemenea, la unele exemplare se constată prezenţa unor dungi pe frunte şi pe membre, în apropiere de genunchi şi de cot. Aceste dungi sunt, până la un punct, asemănătoare celor ale zebrei, ceea ce ne poate duce cu gândul la o oarecare similitudine între aceste două animale.