Fânul puţin şi de slabă calitate din acest an reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mulţi proprietari de cai. În perspectiva iernii care se apropie, aceştia se tem că nu vor avea suficiente stocuri pentru a traversa sezonul rece, dat fiind faptul că, în medie, un cal consumă zilnic între 10 şi 15 kg de fân. Ce soluţii există?
Iarna trecută proprietarii de cai au fost nevoiţi să-şi hrănească animalele cu fânul din rezerve, aşa încât stocurile s-au împuţinat odată cu venirea primăverii. De aceea, nevoia unui fân de calitate, a fost vitală, însă nici în această vară, vremea nu ne-a ajutat prea mult, iar fânul proaspăt a fost şi el puţin. Iar dacă în padocuri a fost iarbă puţină şi oamenii şi-au hrănit caii tot cu fân uscat, stocurile n-au întârziat să se subțieze și ele.
Ce opţiuni avem?
Dacă avem fân puţin și de slabă calitate, cu ce altceva ne putem hrăni caii? Ei bine, există o serie de soluţii, iar noi îţi prezentăm câteva dintre ele.
● PAIE:
Paiele, în special cele de ovăz şi de grâu, sunt recomandate în completarea raţiei zilnice de fân. Sunt indicate mai ales pentru caii gurmanzi pentru a contrabalansa conţinutul energetic al fânului. În plus, baloţii de paie sunt mai uşor de procurat. Paiele nu trebuie însă folosite ca unică sursă de hrană, fiindcă fibrele pot fi indigeste şi pot cauza colici. Pot conţine, de asemenea, cantităţi mai mari de praf şi spori de mucegai şi nu sunt indicate pentru caii mofturoşi şi pentru cei bătrâni.
De asemenea, paiele de grâu şi de orz au valori nutritive similare, dar paiele de orz trebuie să fie debarasate de “bărbile” care pot obstrua canalul salivar. Paiele de ovăz sunt mult mai hrănitoare, însă nu sunt indicate ca şi litieră. Paiele de sfeclă au, la rându-le, puţine calităţi nutritive dar formează o bună litieră.
● IARBĂ USCATĂ:
Este secerată mai devreme decât fânul şi uscată artificial, ceea ce înseamnă că are un conţinut mai ridicat de proteine şi energie fiind ideală pentru caii mofturoşi şi pentru cei în vârstă. Este relativ mai scumpă decât fânul din cauza costurilor ridicate de uscare, iar conţinutul ridicat de carbohidraţi nu o recomandă pentru caii care suferă de furbură.
● LUCERNA:
Este în general mai bogată în proteine decât iarba, dar conţinutul de energie poate varia. Nivelul de calciu este şi el mai ridicat decât în cazul fânului, de aceea se recomandă cailor tineri, în creştere. Dar poate fi mai puţin digestibilă, iar conţinutul său ridicat de proteine şi de calciu indică faptul că nu trebuie să fie singura sursă de hrană a calului tău.
● PELETE DE IARBĂ:
Produsul este secerat şi uscat în condiţii similare ca şi baloţii de iarbă, dar se prezintă sub formă de pelete. Conţinutul de proteine este mai ridicat decât în cazul fânului, dar nivelul de fibre este mai scăzut, de aceea nu poate înlocui total fânul. Cu toate acestea, peletele de iarbă pot fi adăugate cu succes în dieta cailor scarandivi sau bătrâni. Un alt avantaj este că nu conţine praf sau mucegai precum celelalte produse. Fii atent însă atunci când hrăneşti caii care au furbură, fiindcă nivelul de carbohidraţi poate fi ridicat. Sunt mai scumpe comparativ cu fânul şi sunt consumate mai rapid.
Fânul este alimentul de bază al calului, iar dacă acesta şi-a păstrat toate proprietăţile nutritive este suficient în întreţinerea calului în momentele de odihnă. Fânul trebuie să aibă o aromă plăcută, să aibă o culoare verde crud, să nu conţină praf sau mucegai.
Meiul este unul dintre fânurile principale ale calului, este energetic, uşor de recoltat, dar sărac în proteine şi bogat în carbohidraţi. O altă specie recomandată de graminee este păiuşul. De asemenea, fânul de cereale – ovăz, orz, grâu – tăiat în momentul formării boabelor, este un furaj bun, atunci când recolta este reuşită. Fânurile de leguminoase, în schimb, nu sunt foarte folosite în alimentaţia calului, unde avem nevoie mai mult de fânuri amestecate. De asemenea, atât timp cât nu sunt uscate, fânurile prezintă şi unele dezavantaje pentru sănătatea calului, putând provoca balonări, indigestii, colici sau chiar diaree.
