Percepţia profunzimii
Oamenii prelucrează informaţii atât monoculare cât şi binoculare pentru a aprecia distanţa deşi senzaţiile binoculare transmit informaţia cea mai precisă. Simţul profunzimii “reale” pe care noi o obţinem cu ajutorul filmelor 3D de exemplu este dat exclusiv de aceste informaţii binoculare. Unii specialiştii sunt de părere că, datorită poziţiei laterale a ochilor, calul utilizează numai simţul profunzimii monoculare, adică mărimea relativă sau perspectiva. Totuşi, câmpurile binoculare ale celor doi ochi se intersectează permiţând o vedere stereoscopică. În plus, cercetările au arătat că un animal cum este calul este dotat inclusiv cu o vedere tridimensională. Ochii nu sunt atât de precişi ca ai oamenilor, dar stereoacuitatea lor este suficientă pentru a aprecia înălţimea şi distanţa, în momentul în care calul trebie să sară peste obstacole, de exemplu.
Vederea nocturnă
Ochiul conţine milioane de celule fotoreceptoare, cunoscute sub numele de tije şi conuri. Conurile servesc la perceperea luminii puternice, iar tijele la perceperea şi convertirea luminii slabe. Oamenii au în jur de 20 de conuri pentru fiecare tijă, în timp ce la cai proporţia este de 9 la 1. Totuşi, caii au un avantaj spre deosebire de oameni, fiindcă posedă un tapetum lucidum, adică un strat reflectorizant, care face ca lumina să se reflecte înainte şi să nu fie absorbită de tije. Acest tapetum face ca ochiul calului să strălucească în momentul în care farul unei maşini întâlneşte privirea unui cal, în timpul nopţii. Deşi nu au fost făcute studii oficiale, este aproape sigur că un cal poate vedea pe întuneric, fără a putea distinge detaliile. În lumina zilei, tijele îşi încetează activitatea. Astfel, când un cal trebuie să intre într-o rulotă, are senzaţia că intră într-o gaură neagră. De aceea, este important să ştii acest lucru atunci când transporţi un cal, ca să găseşti cea mai bună metodă de a-l face să urce.
De asemenea, ai observat poate că animalul se poate teme de un obiect atunci când acesta este poziţionat într-o anumită direcţie, dar nu are nicio problemă când obiectul este plasat în direcţia opusă. Nu există niciun fundament anatomic pentru această percepţie diferită a informaţiei de către cei doi ochi, dar este adevărat că fiecare ochi are o vedere total diferită asupra lumii. Creierul calului trebuie să combine această informaţiie, într-o manieră diferită de a sistemului vizual uman. Aşa se explică de ce în timpul dresajului, de exemplu, calul nu poate vedea obiectele care se afla chiar sub nasul său, fiindcă acestea sunt plasate în unghiul mort. De aceea, în momentul în care antrenezi calul, trebuie să ştii că animalul are limitele sale.
P: Articole pentru muls și procesarea laptelui de cea mai înalta calitate pe www.proferma.ro
și cum le vede calul (jos)
Culorile
Este falsă ideea că animalele domestice nu percep culorile, chiar dacă percepţia acestora nu este atât de bună precum a noastră. Capacitatea de a vedea culorile depinde de prezenţa mai multor tipuri de receptori conici pe retină. Marea majoritate a oamenilor posedă trei tipuri de conuri, care le permite să vadă o întreagă gamă de culori. Dar anumite persoane nu au unul dintre aceste tipuri de conuri. De aceea, ei pot vedea culorile, dar vor confunda de exemplu roşul, verdele şi maroniul. Caii au doar două tipuri de conuri, deci văd probabil lumea precum daltoniştii. Pot uşor distinge roşul sau albastrul de gri, dar vor percepe mai greu verdele şi galbenul. Aşadar, lumea vizuală a cailor nu este atât de colorată ca a noastră, dar aceştia nu văd doar în alb şi negru. Culoarea este importantă pentru că ne permite să distingem obiectele din arierplan. O vedere deficitară în ceea ce priveşte culorile reduce această capacitate. Astfel, călăreţul poate vedea uşor un iepure ghemuit în iarbă sau o pasăre, în timp ce calul nu le poate vedea decât dacă acestea se deplasează.
