Diagnosticul
În general, diagnosticul stomatitelor nu este difi cil de stabilit fi indcă pornește de la simptome precum salivație abundentă, contracţii ale mușchilor mandibulei, masticație greoaie etc. Este necesar și un atent diagnostic etiologic, mai ales că unele viroze majore evoluează cu localizări bucale, chiar extrabucale. În acest scop, medicul va efectua o anchetă epizootologică atentă, din care nu vor lipsi investigaţiile privind alimentaţia (cât și ce fel de hrană consumă calul), eventualii agenţi toxici dar şi condiţiile de igienă în care trăiește animalul.
Stomatitele se pot confunda cu bolile glandelor salivare, ale faringelui şi esofagului dar în aceste cazuri lipsesc eziunile bucale şi apar semne locale la nivelul organelor afectate. De asemenea, în multe cazuri, stomatitele implică verifi cări de laborator sau de natură terapeutică, iar evoluţia bolii depinde de complexul etiologic, fiind de cele mai multe ori acută. Formele simple şi chiar cele fl egmonoase au tendinţă de vindecare. Cele profunde însă pot invada ţesuturile învecinate, în special faringele. Imposibilitatea ingerării alimentelor determină slăbirea rapidă şi hipoglicemia.
P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești articole potcovit, fraie si capestre, dar și hrană pentru oi si capre.
Tratament
Tratamentul stomatitelor este de tip igieno-dietetic şi medicamentos. Tratamentul igieno-dietetic bine aplicat este adesea sufi cient pentru vindecarea stomatitelor simple. Mişcarea în aer liber şi expunerea la soare sunt factori care ajută la vindecare. Caii cu stomatite ușoare trebuie să bea apă proaspătă, rece, schimbată cât mai des. În cazul stomatitelor profunde, însă, când calul resimte dureri acute sau contracții ale mandibulei, apa proaspătă se bicarbonatează ușor, se acidifi ază cu oţet sau se tratează cu sulfat de cupru în proporţie de 0,3 – 0,5 %.
O atenţie deosebită trebuie acordată îngrijirii stomatologice corecte a calului, fi indcă o cauză frecventă a stomatitelor o reprezintă chiar neregularităţile dentare, tartrul şi infecţiile alveolo-dentare.
Furajele se administrează sub formă lichidă sau semilichidă. Sunt indicate furajele verzi, iar iarna fânurile de bună calitate. Se va evita orice aliment care, prin structura sa, este capabil să lezeze suplimentar mucoasa bucală. În forme grave, care nu permit consumul nutreţurilor, se recurge la alimentaţia artificială, cu ajutorul sondei gastrice, cu substraturi lichide sau semilichide (la nevoie, poate fi aplicată chiar perfuzie). În această ultimă situaţie, se recomandă perfuzia intravenoasă cu lichide care conţin glucide, aminoacizi, vitamine, săruri minerale etc., similare celor existente în medicina umană.
Tratamentul medicamentos se realizează local, pe cale generală, iar cel stimulant, recomandat în formele grave ale bolii, include proteinoterapia, care utilizează sângele (hemoterapia), omnadinul (polidinul), yatrenul, galactoterapia, extractele tisulare etc. Vitaminoterapia se realizează cu ajutorul vitaminelor C, A, PP sau complexul B, în doze crescute (chiar de 5 – 10 ori mai mult decât în cazul animalelor sănătoase). Alteori se impun mijloace eutrofi ce, precum preparatele arsenicale, feruginoase, calcice, eupeptice sau chiar hormoni (corticoizi, ACTH, insulină).
P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești hranitoare pentru capre, accesorii pentru muls, dar și incubatoare pentru pui.
