Browsing Category

Sfaturi Practice

Sfaturi Practice

Fân “de vară” – Cum suplinim lipsa unui fân de calitate (II)

FIBRE:
anumite produse conţin vitamine şi minerale adăugate în paie mărunţite, în iarbă sau în lucernă. Sunt mai digestibile şi oferă o nutriţie consistentă graţie amestecului de ingrediente. Pot înlocui raţia de fân datorită nivelului similar de proteine, fibre şi energie. Deseori, aceste produse sunt potrivite pentru caii cu furburi şi pentru cei mofturoşi.
Dar şi în acest caz, caută acele produse care pot înlocui furajele. Ovăzul, de exemplu, este un aliment echilibrat, apetisant, savuros şi cu un conţinut ridicat de energie, dar sărac în acid fosforic şi calciu.
Dacă nu dai decât un singur fel de boabe cailor, este cel mai bine să te orientezi la ovăz, un aliment uşor care asigură o digestie bună. Boabele pot fi amestecate în dieta cailor bătrâni pentru a asigura fibrele necesare fără să fie nevoie să mestece prea mult. Asigură o hrană consistentă şi ţine calul ocupat mai mult timp. Totuşi, concentratele pot fi consumate relativ repede şi au un conţinut mai scăzut de fibre decât fânul.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Fân “de vară” – Cum suplinim lipsa unui fân de calitate (I)

Fânul puţin şi de slabă calitate din acest an reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mulţi proprietari de cai. În perspectiva iernii care se apropie, aceştia se tem că nu vor avea suficiente stocuri pentru a traversa sezonul rece, dat fiind faptul că, în medie, un cal consumă zilnic între 10 şi 15 kg de fân. Ce soluţii există?

Iarna trecută proprietarii de cai au fost nevoiţi să-şi hrănească animalele cu fânul din rezerve, aşa încât stocurile s-au împuţinat odată cu venirea primăverii. De aceea, nevoia unui fân de calitate, a fost vitală, însă nici în această vară, vremea nu ne-a ajutat prea mult, iar fânul proaspăt a fost şi el puţin. Iar dacă în padocuri a fost iarbă puţină şi oamenii şi-au hrănit caii tot cu fân uscat, stocurile n-au întârziat să se subțieze și ele.

Ce opţiuni avem?
Dacă avem fân puţin și de slabă calitate, cu ce altceva ne putem hrăni caii? Ei bine, există o serie de soluţii, iar noi îţi prezentăm câteva dintre ele.

● PAIE:
Paiele, în special cele de ovăz şi de grâu, sunt recomandate în completarea raţiei zilnice de fân. Sunt indicate mai ales pentru caii gurmanzi pentru a contrabalansa conţinutul energetic al fânului. În plus, baloţii de paie sunt mai uşor de procurat. Paiele nu trebuie însă folosite ca unică sursă de hrană, fiindcă fibrele pot fi indigeste şi pot cauza colici. Pot conţine, de asemenea, cantităţi mai mari de praf şi spori de mucegai şi nu sunt indicate pentru caii mofturoşi şi pentru cei bătrâni.
De asemenea, paiele de grâu şi de orz au valori nutritive similare, dar paiele de orz trebuie să fie debarasate de “bărbile” care pot obstrua canalul salivar. Paiele de ovăz sunt mult mai hrănitoare, însă nu sunt indicate ca şi litieră. Paiele de sfeclă au, la rându-le, puţine calităţi nutritive dar formează o bună litieră.

IARBĂ USCATĂ:
Este secerată mai devreme decât fânul şi uscată artificial, ceea ce înseamnă că are un conţinut mai ridicat de proteine şi energie fiind ideală pentru caii mofturoşi şi pentru cei în vârstă. Este relativ mai scumpă decât fânul din cauza costurilor ridicate de uscare, iar conţinutul ridicat de carbohidraţi nu o recomandă pentru caii care suferă de furbură.

LUCERNA:
Este în general mai bogată în proteine decât iarba, dar conţinutul de energie poate varia. Nivelul de calciu este şi el mai ridicat decât în cazul fânului, de aceea se recomandă cailor tineri, în creştere. Dar poate fi mai puţin digestibilă, iar conţinutul său ridicat de proteine şi de calciu indică faptul că nu trebuie să fie singura sursă de hrană a calului tău.

PELETE DE IARBĂ:
Produsul este secerat şi uscat în condiţii similare ca şi baloţii de iarbă, dar se prezintă sub formă de pelete. Conţinutul de proteine este mai ridicat decât în cazul fânului, dar nivelul de fibre este mai scăzut, de aceea nu poate înlocui total fânul. Cu toate acestea, peletele de iarbă pot fi adăugate cu succes în dieta cailor scarandivi sau bătrâni. Un alt avantaj este că nu conţine praf sau mucegai precum celelalte produse. Fii atent însă atunci când hrăneşti caii care au furbură, fiindcă nivelul de carbohidraţi poate fi ridicat. Sunt mai scumpe comparativ cu fânul şi sunt consumate mai rapid.

Fânul este alimentul de bază al calului, iar dacă acesta şi-a păstrat toate proprietăţile nutritive este suficient în întreţinerea calului în momentele de odihnă. Fânul trebuie să aibă o aromă plăcută, să aibă o culoare verde crud, să nu conţină praf sau mucegai.
Meiul este unul dintre fânurile principale ale calului, este energetic, uşor de recoltat, dar sărac în proteine şi bogat în carbohidraţi. O altă specie recomandată de graminee este păiuşul. De asemenea, fânul de cereale – ovăz, orz, grâu – tăiat în momentul formării boabelor, este un furaj bun, atunci când recolta este reuşită. Fânurile de leguminoase, în schimb, nu sunt foarte folosite în alimentaţia calului, unde avem nevoie mai mult de fânuri amestecate. De asemenea, atât timp cât nu sunt uscate, fânurile prezintă şi unele dezavantaje pentru sănătatea calului, putând provoca balonări, indigestii, colici sau chiar diaree.

Sfaturi Practice

Călăreşte în stil western (II)

Reguli generale

Există cel puţin patru stiluri de călărie diferite: arab, spaniol, western şi englezesc. Dar nu se poate vorbi despre un mod complet diferit de a călări în fiecare stil, ci mai degrabă de un echipament de călărie specific pentru fiecare dintre aceste stiluri, menit să determine un anume mod de a controla şi a folosi calul. Astfel, indiferent de stilul de călărie, regulile generale privind modul în care se călăreşte sunt relativ identice, fiind guvernate de însăşi definiţia echitaţiei. De aceea, nu putem spune că un călăreţ care ştie să călărească într-un anumit stil nu se va descurca într-un altul. Asta fiindcă orice călăreţ care a învăţat să călărească corect într-un anume stil se va putea adapta fără probleme la un echipament specific altui stil.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Călăreşte în stil western (I)

Dacă iubeşti aventura, vrei să respiri aer curat, să trăieşti atmosfera unui ranch american şi să te afli fie şi pentru câteva zile în pielea unui cowboy adevărat, poţi încerca călăria de tip western.

Ai ocazia să experimentezi senzaţii noi şi să te bucuri de plăcerea de a urca în şa în acelaşi timp. Călăria de tip western câştigă tot mai multă popularitate în rândul călăreţilor cu experienţă. O vacanţă într-o fermă tipic americană, bucuria aventurii trăite pe şaua calului, plăcerea de a descoperi locuri şi senzaţii noi sunt numai câteva dintre atuurile acestui gen de echitaţie.

Particularităţi

Călăria în stil western s-a dezvoltat în cadrul practicilor şi tradiţiilor militare aduse în America de către conquistadorii spanioli şi atât echipamentul cât şi modul de a călări s-a potrivit nevoilor de lucru ale cowboy-lor de la fermele vestice.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

POTCOVIM SAU NE ÎNTOARCEM LA NATURĂ? (II)

Adaptare treptată
Calul va trebui, de asemenea, să treacă printr-o perioadă de adaptare. Cornul copitei s-a deteriorat, piciorul s-a comprimat din cauza fierului, iar structurile sale interne trebuie acum să se dilate. De asemenea, articulaţiile şi tendoanele vor trebui să se adapteze şi ele, această perioadă putând dura de la câteva săptămâni la mai bine de un an şi putând fi dureroasă la început.
Apoi, este nevoie de o tundere de întreţinere pentru a păstra piciorul în stare bună de sănătate, aceasta fiind o tehnică mult mai simplă pe care o poţi executa singur. De asemenea, va fi nevoie de ceva timp până ce calul va putea merge confortabil pe un teren dur şi până la creşterea unei noi copite, cu un corn dur şi cu o formă cât mai naturală. Poţi atunci prelungi treptat traseele pe sol dur apelând între timp la hiposandale, pentru a-l ajuta să depăşească mai uşor această perioadă de tranziţie.
Bine condus, şi cu o perioadă de adaptare de aproape un an, trecerea de la potcoave la „picioare goale” este perfect posibilă, astfel încât unii călăreţi de anduranţă de exemplu au ales deja să lase caii nepotcoviţi. Dar nu sunt sigurii, fiindcă se pare că toţi caii pot trăi şi evolua nepotcoviţi: caii de dresaj, de obstacole şi chiar şi cei folosiţi la proba completă.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Potcovim sau ne întoarcem la natură? (I)

Potcovitul este o artă străveche, intim legată de însăşi evoluţia domesticirii calului, iar epoca modernă aproape că poate fi concepută fără să amintim de acest milenar meşteşug. Şi totuşi, mitul potcovirii cailor pare că se clatină, ideea întoarcerii la natură câştigând tot mai mult teren.

La ora actuală, există un curent de opinie care susţine nepotcovirea cailor aducând ca argument faptul că, în natură, calul trăieşte şi aleargă liber, nepotcovit. Copitele se uzează natural, în timpul deplasărilor sale continue calul parcurgând 20-30 km zilnic. Astfel, cornul se fortifică, devine dur şi rezistă agresiunilor solului. De ce nu ar fi la fel şi cu caii pe care îi folosim astăzi? De ce un cal nu ar putea trăi fără potcoave?
Aceeaşi partizani ai cailor nepotcoviţi insistă asupra efectelor nefaste ale potcoavei care, în opinia lor, comprimă şi perturbă circulaţia sangvină, diminuând calitatea cornului şi provocând o serie de afecţiuni.

Citește tot articolul