Browsing Category

Sanatate

Sanatate

Cum tratăm retenția urinară (II)

Riscul major în retenţia mecanică este că se poate complica adesea cu ruptura vezicii urinare, situaţie în care vezica nu se poate palpa, pereţii ei fiind flasci, colica dispare, dar starea generală a animalului se înrăutăţeşte progresiv, apărând colapsul şi intoxicaţia uremică. La puncţia peritoneală, în acest caz, se recoltează lichid cu caracterele urinei.

Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul este uşor de stabilit la cal, pe baza datelor de ordin general, pe lipsa urinării, pe datele palpaţiei transrectale, ale cateterismului, examenului radiologic și examenului ecografic, în funcție de dotările cabinetului.

Citește tot articolul
Sanatate

Cum tratăm retenția urinară (I)

Retenția urinară reprezintă imposibilitatea de evacuare a urinii din vezica urinară şi acumularea sa în cantităţi mari la acest nivel. Cauzele unei astfel de afecțiuni pot fi de natură mecanică, spasmodică şi paralitică.

Retenția urinară reprezintă imposibilitatea evacuării urinei și acumularea masivă a acesteia în vezică. Retenţia de origine mecanică este cea mai frecventă şi se realizează prin blocarea uretrei din cauza unor calculi renali, a unor cicatrici stenozante, a unei compresiuni prin tumori, sau ale unor afecțiuni ale prostatei (inflamația sau mărirea în volum a acesteia) dar și din cauza unor papiloame, a unor paraziţii blocați pe uretră, precum şi a unor torsiuni ale vezicii urinare.

Citește tot articolul
Sanatate

Cum recunoști un cal bolnav

Calul este un animal robust, rustic şi rezistent, care poate trăi în aer liber tot timpul anului. Acesta nu este totuşi un motiv să neglijezi îngrijirea sa zilnică, pentru a-l menţine într-o stare bună de sănătate. Cabalinele sunt, într-adevăr, ţinta unor boli pentru care au o oarecare predispoziţie, precum artroza, care afectează în special caii gurmanzi şi care duce la schiopătare. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să observi dacă este ceva în neregulă cu animalul tău.

Fie că este la păşune sau în boxă, calul trebuie supravegheat în mod constant. Asta deoarece, fi indcă simptome care ţi s-ar putea părea un fl eac pot trăda apariţia unei boli serioase. Momentul distribuirii hranei este, de exemplu, o ocazie foarte bună pentru a verifi ca sănătatea calului tău. Așadar încearcă să verifi ci cantitatea de hrană consumată de calul tău, dar şi nivelul apei de băut, mai ales când dispui de o adăpătoare automată. Aceasta poate fi blocată, îngheţată sau plină cu fecale. De asemenea, un cal care nu mănâncă sau care nu bea apă este un animal bolnav.

Citește tot articolul
Sanatate

Cum tratăm bolile gurii (III)

Tratamentul medicamentos se realizează local, pe cale generală, iar cel stimulant, recomandat în formele grave ale bolii, include proteinoterapia, care utilizează sângele (hemoterapia), omnadinul (polidinul), yatrenul, galactoterapia, extractele tisulare etc. Vitaminoterapia se realizează cu ajutorul vitaminelor C, A, PP sau complexul B, în doze crescute (chiar de 5 – 10 ori mai mult decât în cazul animalelor sănătoase). Alteori se impun mijloace eutrofi ce, precum preparatele arsenicale, feruginoase, calcice, eupeptice sau chiar hormoni (corticoizi, ACTH, insulină).

Citește tot articolul
Sanatate

Cum tratăm bolile gurii (II)

Diagnosticul
În general, diagnosticul stomatitelor nu este difi cil de stabilit fi indcă pornește de la simptome precum salivație abundentă, contracţii ale mușchilor mandibulei, masticație greoaie etc. Este necesar și un atent diagnostic etiologic, mai ales că unele viroze majore evoluează cu localizări bucale, chiar extrabucale. În acest scop, medicul va efectua o anchetă epizootologică atentă, din care nu vor lipsi investigaţiile privind alimentaţia (cât și ce fel de hrană consumă calul), eventualii agenţi toxici dar şi condiţiile de igienă în care trăiește animalul.

Citește tot articolul
Fără categorie, Sanatate

Cum tratăm bolile gurii (I)

Stomatitele reprezintă infl amații ale țesuturilor moi ale cavității bucale, termenul derivând din cuvântul grecesc ”stoma” – gură. O astfel de afecțiune a gurii este deseori confundată cu bolile glandelor salivare dar simptomele sunt diferite și complexe, iar cauzele sunt multiple, însă de cele mai multe ori pot fi evitate prin igienă și alimentație corectă.

Stomatitele pot apărea pe fondul unor afecțiuni anterioare cum ar fi boli de nutriție, boli cronice infecțioase sau parazitare- în special gastroenteritele și nefritele cronice azotemice- peste care se suprapune adesea o infecție cu germeni banali preexistenți în gură, sau poate fi vorba de o transmitere prin alimente sau prin aer sau de la nivelul altor organe, pe cale sangvină ori limfatică.

Citește tot articolul
Sanatate

Tusea – cum o tratăm eficient (II)

Diagnostic
Iată ce alte mijloace de diagnostic ar putea utiliza un medic: ascultaţia – se realizează de obicei cu stetoscopul. Dacă aveţi cai într-o zonă unde este difi cil să benefi ciaţi de ajutorul unui medic, cumpăraţi-vă un stetoscop. Costă între 50 şi 1000 de lei (cele scumpe oferă nişte detalii de sunet care nu sunt totuşi necesare în orice situaţie şi oricui). Scopul utilizării stetoscopului este de a stabili calitatea şi particularităţile zgomotului respirator, pe inspiraţie şi pe expiraţie.

Hemoleucograma – se realizează într-un laborator sau un cabinet mai înstărit (costul aparatului este destul de mare). Este o analiză de sânge care ne poate spune dacă avem o infecţie virală sau bacterină, sau nu este vorba despre o infecţie.

Citește tot articolul
Sanatate

Tusea – cum o tratăm eficient (I)

“Dom’ doctor, mi-a răcit calul ”, “da’ ce are?,” “tuşeşte, domnule!” Vi se pare cunoscut acest scenariu? Cu siguranţă. De aceea, este important să ştim de ce apare şi cum putem trata eficient tusea, una dintre problemele frecvente care apare odată cu venirea toamnei.

Caii au un sistem respirator asemănător cu al nostru. Aerul este inspirat pe nări, este condus pe o reţea de tuburi (trahee, bronhii, bronhiole) către alveolele pulmonare, unde are loc transferul de oxigen către globulele roşii din sânge şi se preia dioxidul de carbon. Aerul este un amestec de gaze, cu circa 21% oxigen, dar şi cu o încărcătură mare de praf, spori de ciuperci, bacterii şi diferite alte particule mai mult sau mai puţin vizibile. Toate aceste particule constituie un agresor pentru sistemul respirator, care este dotat cu echipamente de apărare.

Citește tot articolul