Sanatate

Calul este un animal robust, rustic şi rezistent, care poate trăi în aer liber tot timpul anului. Acesta nu este totuşi un motiv să neglijezi îngrijirea sa zilnică, pentru a-l menţine într-o stare bună de sănătate. Cabalinele sunt, într-adevăr, ţinta unor boli pentru care au o oarecare predispoziţie, precum artroza, care afectează în special caii gurmanzi şi care duce la schiopătare. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să observi dacă este ceva în neregulă cu animalul tău.

Fie că este la păşune sau în boxă, calul trebuie supravegheat în mod constant. Asta deoarece, fi indcă simptome care ţi s-ar putea părea un fl eac pot trăda apariţia unei boli serioase. Momentul distribuirii hranei este, de exemplu, o ocazie foarte bună pentru a verifi ca sănătatea calului tău. Așadar încearcă să verifi ci cantitatea de hrană consumată de calul tău, dar şi nivelul apei de băut, mai ales când dispui de o adăpătoare automată. Aceasta poate fi blocată, îngheţată sau plină cu fecale. De asemenea, un cal care nu mănâncă sau care nu bea apă este un animal bolnav.

Tratamentul medicamentos se realizează local, pe cale generală, iar cel stimulant, recomandat în formele grave ale bolii, include proteinoterapia, care utilizează sângele (hemoterapia), omnadinul (polidinul), yatrenul, galactoterapia, extractele tisulare etc. Vitaminoterapia se realizează cu ajutorul vitaminelor C, A, PP sau complexul B, în doze crescute (chiar de 5 – 10 ori mai mult decât în cazul animalelor sănătoase). Alteori se impun mijloace eutrofi ce, precum preparatele arsenicale, feruginoase, calcice, eupeptice sau chiar hormoni (corticoizi, ACTH, insulină).

Diagnosticul
În general, diagnosticul stomatitelor nu este difi cil de stabilit fi indcă pornește de la simptome precum salivație abundentă, contracţii ale mușchilor mandibulei, masticație greoaie etc. Este necesar și un atent diagnostic etiologic, mai ales că unele viroze majore evoluează cu localizări bucale, chiar extrabucale. În acest scop, medicul va efectua o anchetă epizootologică atentă, din care nu vor lipsi investigaţiile privind alimentaţia (cât și ce fel de hrană consumă calul), eventualii agenţi toxici dar şi condiţiile de igienă în care trăiește animalul.

Diagnostic
Iată ce alte mijloace de diagnostic ar putea utiliza un medic: ascultaţia – se realizează de obicei cu stetoscopul. Dacă aveţi cai într-o zonă unde este difi cil să benefi ciaţi de ajutorul unui medic, cumpăraţi-vă un stetoscop. Costă între 50 şi 1000 de lei (cele scumpe oferă nişte detalii de sunet care nu sunt totuşi necesare în orice situaţie şi oricui). Scopul utilizării stetoscopului este de a stabili calitatea şi particularităţile zgomotului respirator, pe inspiraţie şi pe expiraţie.

Hemoleucograma – se realizează într-un laborator sau un cabinet mai înstărit (costul aparatului este destul de mare). Este o analiză de sânge care ne poate spune dacă avem o infecţie virală sau bacterină, sau nu este vorba despre o infecţie.

“Dom’ doctor, mi-a răcit calul ”, “da’ ce are?,” “tuşeşte, domnule!” Vi se pare cunoscut acest scenariu? Cu siguranţă. De aceea, este important să ştim de ce apare şi cum putem trata eficient tusea, una dintre problemele frecvente care apare odată cu venirea toamnei.

Caii au un sistem respirator asemănător cu al nostru. Aerul este inspirat pe nări, este condus pe o reţea de tuburi (trahee, bronhii, bronhiole) către alveolele pulmonare, unde are loc transferul de oxigen către globulele roşii din sânge şi se preia dioxidul de carbon. Aerul este un amestec de gaze, cu circa 21% oxigen, dar şi cu o încărcătură mare de praf, spori de ciuperci, bacterii şi diferite alte particule mai mult sau mai puţin vizibile. Toate aceste particule constituie un agresor pentru sistemul respirator, care este dotat cu echipamente de apărare.