De multe ori, suntem tentaţi să atribuim calităţi senzoriale omeneşti animalelor de companie. Este, deci, normal să presupunem că lumea lor vizuală se aseamănă mult cu a noastră. Dar nu este chiar aşa. Calul nu vede lumea precum noi, oamenii. O bună cunoaştere a felului în care caii percep vizual mediul înconjurător, ne ajută să le înţelegem mai bine comportamentul şi să ne adaptăm eficient la fiecare situaţie.
Cu un ochi plasat de fiecare parte a capului, calul dispune de o vedere panoramică de 340°, în timp ce vederea umană acoperă doar 150°. Fiind un animal pradă, calul are o morfologie adaptată acestui statut: un câmp vizual larg, care să-l ajute să repereze mai uşor eventualii prădători. În schimb, vederea sa nu este excelentă. În lateral, vederea este monoculară, în timp ce o mică zonă este binoculară, astfel încât dacă un obiect se află în afara câmpului vizual, calul trebuie să-şi mişte capul pentru a-l vedea.
De asemenea, poziţia ochilor prezintă şi un alt inconvenient: câmpul vizual frontal cuprinde un unghi mort. Atunci când calul priveşte înainte având capul în poziţia normală de repaos, ochii se fixează asupra unui punct care se găseşte la aproape doi metri în faţa lui. Aşadar, animalul nu vede ceea ce se află chiar sub nasul său.