Browsing Category

Comportament

Comportament

Calul, partener în terapia copiilor cu sindrom Asperger sau autism

Autismul este o tulburare neurologică cu consecinţe în sfera dezvoltării relaţiilor sociale şi a abilităţilor de comunicare. Simptomele încep să apară în primii trei ani de viaţă, manifestându-se diferit în funcţie de individ.

Printre cele mai frecvente simptome ale autismului se numără: întârzierea în vorbire sau lipsa acesteia; dificultate în a-şi exprima nevoile (folosind gesturi, arătând în direcţia dorită); repetarea unor cuvinte sau fraze în locul unor răspunsuri adecvate; labilitate afectivă, schimbarea dispoziţiei fără un motiv anume; copilul preferă singurătatea unei interacţiuni şi nu stabileşte un contact vizual cu interlocutorul; prezenţa unor stereotipii; ataşament obsesiv faţă de anumite obiecte; hiperactivitate sau hipoactivitate; copilul nu reacţionează la stimulii verbali (comportament al persoanelor cu deficienţe auditive); comportament compulsiv (copiii urmăresc anumite reguli, de exemplu de aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine).

Citește tot articolul
Comportament

Fuga, o „tactică” de supravieţuire (II)

Consecinţele

De aceea, nu trebuie să ne mai mirăm atunci când un cal domestic dezvoltă reacţii de frică uneori excesive şi chiar paranoice. Privat de aceste arme naturale de apărare, calul se va simţi ameninţat şi se va afla constant în defensivă.

Ce poţi face?

Un cal înspăimântat fuge automat. Este un instinct foarte puternic inoculat în fiinţa sa de mii de ani. În plus, trebuie să mai ai în vedere şi faptul că ochii unui cal sunt plasaţi lateral, iar vederea sa binoculară este foarte restrânsă.
Un călăreţ cu experienţă ştie cu siguranţă cât de frustrant şi de descurajator este să încaleci un cal fricos.
De aceea, este bine să ţii cont de câteva recomandări care să te ajute să construieşti o relaţie plină de încredere între tine şi calul tău.
Aşadar, o primă recomandare ar fi să nu pedepseşti niciodată un cal care reacţionează prin frică. Dar nici să nu îl recompensezi. În cazul în care îşi manifestă frica în faţa unui obiect precis, nu ignora semnele de nelinişte şi îndreaptă-te în acea direcţie încercând să îl convingi că nu este vorba de un pericol real. Calul are nevoie de un stăpân pe care poate conta, pentru a-l linişti şi a-l apăra în caz că îi este teamă. De aceea, atunci când începi o şedinţă de dresaj, va trebui să îl educi ţinând cont în fiecare clipă de aceste instincte dar şi de unele frustrări datorate vieţii domestice. În momentul în care calul capătă deplină încredere în tine, se va simţi mult mai confortabil şi mai în siguranţă în prezenţa ta.
O a doua regulă este să-l linişteşti în momentul în care simţi că are un comportament mai temător. Vorbeşte-i pe un ton blând, mângâie-l, iar în momentul în care vei şti ce îl nelinişteşte, va trebui să-l determini să înţeleagă că temerea sa este nejustificată.

Citește tot articolul
Comportament

Fuga, o „tactică” de supravieţuire (I)

Fără gheare, coarne sau colţi ascuţiţi, calul este o pradă inofensivă. În sălbăticie, pentru a supravieţui şi a scăpa de ferocitatea marilor prădători, singura tactică valabilă este fuga. Instinctul de fugă i s-a păstrat aproape intact de-a lungul timpului, în ciuda domesticirii sale.

Fiind un animal erbivor, calul a constituit dintotdeauna o pradă pentru animalele carnovire, de aici decurgând, practic, comportamentul său: frica şi emotivitatea. De aceea, rapiditatea a fost întotdeauna un element indispensabil supravieţuirii speciei. Înainte de intervenţia omului în domesticirea sa, viteza era deja unul dintre primele criterii de selecţie naturală în interiorul unui grup de indivizi: încă din prima zi, mânzul trebuia să ştie să galopeze dacă era atacat de un prădător, iar calul cel mai puţin rapid era repede devorat de prădători. Până şi momentul fătării se desfăşoară cu rapiditate în sălbăticie. În principiu, după mai puţin de o oră, mânzul trebuie să fie apt să se deplaseze şi să-şi urmeze mama. Aşa se face că, în faţa unui potenţial pericol, calul preferă să fugă decât să îl înfrunte. Poate ai observat că, în momentul în care este legat şi se simte atacat, prima reacţie este să intre în panică. La fel se întâmplă şi atunci când se află într-un loc prea strâmt.

Citește tot articolul