Comportament

Stresul pe durată extinsă
O să spuneți: dacă e atât de simplu, de unde comportamentul violent? Ei bine, aceleași studii pe caii liberi care ne-au făcut să înțelegem natura societății lor, ne dau și răspunsul: stresul pe durată extinsă. Aceste studii au arătat că, supuși la stresul micșorării resurselor după o perioadă de lipsuri, caii au manifestat violență atât între ei cât și între specii.

Mai concret, iarna, caii manifestau violență atât între ei, pentru a stabili ordinea de adăpare la “ copci”, cât și împotriva altor specii cum ar fi turmele de ciute care veneau și ele la adăpat. În concluzie, agresiunea la cabaline este datorată stresului sau frustrărilor de lungă durată, și o dată cu dispariția stimulilor de stres, dispare și agresiunea.

Odată aceste observații făcute, ne dăm seama că omul este cel care strică această dinamică, și atunci cade în sarcina noastră să orientăm dacă vreți modul cum se adaptează caii noilor cerințe sociale implicite conviețuirii cu noi. Dacă admitem că dominația în societatea cailor este prost înțeleasă și că, implicit, agresiunea la cai nu implică neapărat dominația, ajungem la concluzia că am judecat caii prin prisma unor concepte greșite și că trebuie să căutăm sursa comportamentului violent în altă parte.

Genul de comportament violent, “la limită” este alimentat de noi, oamenii, și de modul cum interacționăm cu caii noștri, și este deci corectabil sau evitabil, prin adaptarea comportamentului nostru în lucrul cu aceste animale, atât pentru binele nostru cât și al lor. Aducerea calului în mediul uman, ca și orice interacțiune pe care o avem cu el poate fi caracterizată ca dresaj.

Dresajul este, în esență, aplicarea psihologiei umane în relația cu un animal. Pentru a înțelege mai bine natura problemelor care apar în aplicarea incorectă a dresajului (și nu mă refer la caii de înaltă școală, ci la dresajul de zi cu zi care presupune legatul în grajd, înhămatul, acceptarea curățării calului și a boxei, acceptarea potcovitului și a tratamentelor veterinare), trebuie să analizăm mai întâi psihologia cabalină, întrucât comportamentul, ca sumă a reacțiilor obișnuite ale unui animal, este în ultimă instanță, rezultatul unui proces psihologic.

Moștenire genetică și învățare
Personalitatea calului are două componente de bază: este de fapt un ansamblu de calități înnăscute (moștenirea genetică) și calități deprinse (prin exercițiu, învățare, antrenament). Deci, trăsăturile de caracter care apar încă de la naștere sunt de ordin genetic, iar cele care se dezvoltă mai târziu reprezintă rezultatul învățării și pot modifi ca, în timp, chiar calitățile înnăscute. Prin urmare, este perfect posibil ca personalitatea unui cal să se schime de-a lungul timpului, în funcție de experiențele pozitive sau negative.

Marea majoritate ajunge să capete încredere în cele din urmă și să dobândească un sentiment de siguranță în compania călăreților care știu să gestioneze cu succes multe dintre situațiile apărute în călărie. De aceea, este nevoie din partea călărețului de multă răbdare și multă stăpânire de sine. Dacă reușești să le faci față, acești cai vor străluci în competiții sau show-uri ecvestre, ajung să te impresioneze prin flerul, inteligența și insipirația de care vor da dovadă în fi ecare demonstrație.

A descoperi și a cunoaște personalitatea calului tău te va putea ajuta să obții rezultate bune atunci când îl antrenezi. Cunoscându-l mai bine, îi vei putea anticipa nevoile și-i vei putea înțelege mai ușor comportamentul și natura temperamentală. Încăpățânat sau calm?

Știm cu toții că fi ecare cal este unic în felul său, este diferit de semenii săi și tocmai aceste mici diferențe ne fac să-l iubim și mai mult și să-i acceptăm micile capricii sau măruntele defecte. Tocmai acest lucru face ca relația voastră să fi e una cu totul specială. Căci, în defi nitiv, acest animal minunat care este calul reprezintă produsul unui melanj unic de infl uențe: ereditatea și educația. Astfel, dacă vom ajunge să-i cunoaștem temperamentul de bază, ne va fi mult mai ușor să înțelegem de ce are nevoie de mai mult antrenament în unele situații sau de ce este necesar să exersăm mai mult atunci când învățăm să călărim.

Fobiile calului
Calul poate prezenta reacții fobice în prezența unui obiect sau a unei situații neașteptate. Animalul se calmează, însă, rapid când sursa declanșatoare a fobiei nu se află în preajma lui. Simptomele sunt în acest caz, un răspuns de fugă și de ezitare, ca și în cazul fricii, cu deosebirea că în cazul fobiei, dispare comportamentul explorator.

În general, distingem mai multe tipuri de fobii: fobia de obstacole- calul le ocolește și refuză să le sară, începe să transpire, să aibă tahicardie, să tremure; fobia complexă- este o generalizare și o anticipare a unui eveniment terifiant care apare în momentul apariției obiectului declanșator al fobiei. De exemplu, calul care are fobia mașinilor și va ajunge să asocieze zgomotul pornirii unei mașini cu un eveniment neplăcut și să se manifeste ca atare.

Calul este un animal fricos prin însăși natura sa. De multe ori, se poate întâmpla ca în competiții, calul tău să manifeste frică sau stres față de anumite obiecte sau situații. De aceea, este important să cunoști reacțiile calului, să fii atent la ele și să știi cum să le gestionezi.

Stresul poate fi eliminat și prin utilizarea numeroșilor nutrienți și în special a magneziului. Dar un supliment de magneziu sau insuficient, fiindcă este nevoie să fie asociat cu o substanță care să fixeze taurina, care acționează la nivelul creierului ca un calmant natural.
Aportul de vitamina B este și el important fiindcă facilitează sinteza cerebrală a substanțelor calmante, esențiale echilibrului, cum ar fi serotonina. Alt nutrient de asociat poate fi arginina, care este un relaxant vascular, contribuind la combaterea oboselii cauzate de stres.

Calul ca partener
Una dintre regulile fundamentale în momentul când îl călăreşti este că niciodată calul nu va putea fi dominat prin forţă, fiindcă este de zece ori mai puternic decât tine şi dacă nu va vrea să te asculte, nici nu o va face. De aceea, cheia obţinerii încrederii sunt şi în acest caz gesturile calme, sigure, precise, răbdătoare, mişcările armonioase, vocea liniştitoare.

Întotdeauna trebuie să ai în minte faptul că un cal îţi este un partener, pe care va trebui să îl ghidezi, să-l stimulezi, să-l linişteşti, să-l faci complice de timp liber sau de competiţie. O încredere construită pe baza acestor principii va garanta o reală comunicare cal-călăreţ. Astfel, vei învăţa să-l cunoşti, să-l observi, să-i vorbeşti într-un limbaj apropiat de al său, folosindu-ţi mâinile, corpul, vocea şi, nu în ultimul rând, sufletul.

Chiar dacă nu vorbeşte, calul nu este lipsit de sensibilitate şi de mijloace de comunicare. Îţi poate semnala starea sa de bine sau, dimpotrivă, te poate avertiza că nu se simte tocmai confortabil, ca un răspuns la relaţia pe care ai construit-o alături de el.

Pentru început, trebuie să ştii că acest animal nu se naşte bun sau rău, el devine astfel primind de la om ce e mai bun sau ce e mai rău. Astfel, nu trebuie să confundăm reaua voinţă a unui cal cu imperfecţiunea unui ordin, sau a unui gest al călăreţului. Indiferent dacă eşti un călăreţ cu experienţă sau un debutant în călărie, trebuie să ştii cum să-i optimizezi performanţele şi cum să câştigi încrederea calului tău.