Un alt exemplu îl constituie o organizaţie din Luxemburg – „S.O.S. Orăşelul Copiilor Mersch” – ce pune în aplicare un program focusat de învăţare a depăşirii traumelor prin intermediul animalelor. Majoritatea copiilor ce ajung într-o astfel de instituţie şi-au pierdut încrederea în semenii lor, ca rezultat al experienţelor traumatizante. Acest aspect face dificilă relaţionarea cu ceilalţi indivizi, dezvoltarea armonioasă în societate şi evoluţia normală a acestor copii.
Motivarea, cunoașterea și gestionarea părților corpului sunt câteva noțiuni cheie atunci când vine vorba de dresajul unui cal. Află cum îți poți antrena ușor calul, cum să preiei controlul și să-l determini să te asculte, fără să utilizezi forța.Ai nevoie de multă imaginație în dresarea unui cal, fiindcă fiecare animal este diferit.
Totul se realizează în timp și cu multă răbdare.
Dresajul unui cal seamănă cumva cu construcția unei case. Este nevoie mai întâi să construiești fundația, apoi să ridici pereții și la final să pui acoperișul, fiindcă nimic nu se obține dintr-o dată. Totul se realizează în timp și cu multă răbdare.
Un alt exemplu îl constituie o organizaţie din Luxemburg – „S.O.S. Orăşelul Copiilor Mersch” – ce pune în aplicare un program focusat de învăţare a depăşirii traumelor prin intermediul animalelor.
Majoritatea copiilor ce ajung într-o astfel de instituţie şi-au pierdut încrederea în semenii lor, ca rezultat al experienţelor traumatizante. Acest aspect face dificilă relaţionarea cu ceilalţi indivizi, dezvoltarea armonioasă în societate şi evoluţia normală a acestor copii.
Iniţial folosită în tratarea leziunilor fi zice, Terapia asistată de animale a evoluat într-un instrument psihoterapeutic, de mare răspândire, de soluţionare a cazurilor celor mai difi cile, de ordin psihologic. Ne referim, desigur, la o gamă variată de probleme psihologice şi tulburări psihice.
Există numeroase studii ce fac referire la benefi ciile fizice şi psihice ale indivizilor ce interacţionează cu animalele în cadrul programelor terapeutice.
Doi ani mai târziu, avem un cal de 500 de kilograme care ne mușcă atunci când nu venim la el cu ceva bun, sare pe noi și ne calcă în loc să ne urmeze peste tot, și în loc să-și pună capul pe umărul nostru, ne lovește cu capul când stăm lângă el (și toate astea, amplificate de hrănirea necorespunzătoare și de energia acumulată din faptul că e veșnic legat în boxă, pentru că nu-l mai scoatem în livadă, că sare și ne calcă pe drumul până acolo, și de frustrarea că în loc să-l giugiulim și să ne extaziem la acțiunile lui, așa cum faceam mai demult, noi îl batem ca să-l putem stăpâni).
Stresul pe durată extinsă
O să spuneți: dacă e atât de simplu, de unde comportamentul violent? Ei bine, aceleași studii pe caii liberi care ne-au făcut să înțelegem natura societății lor, ne dau și răspunsul: stresul pe durată extinsă. Aceste studii au arătat că, supuși la stresul micșorării resurselor după o perioadă de lipsuri, caii au manifestat violență atât între ei cât și între specii.
Mai concret, iarna, caii manifestau violență atât între ei, pentru a stabili ordinea de adăpare la “ copci”, cât și împotriva altor specii cum ar fi turmele de ciute care veneau și ele la adăpat. În concluzie, agresiunea la cabaline este datorată stresului sau frustrărilor de lungă durată, și o dată cu dispariția stimulilor de stres, dispare și agresiunea.
Odată aceste observații făcute, ne dăm seama că omul este cel care strică această dinamică, și atunci cade în sarcina noastră să orientăm dacă vreți modul cum se adaptează caii noilor cerințe sociale implicite conviețuirii cu noi. Dacă admitem că dominația în societatea cailor este prost înțeleasă și că, implicit, agresiunea la cai nu implică neapărat dominația, ajungem la concluzia că am judecat caii prin prisma unor concepte greșite și că trebuie să căutăm sursa comportamentului violent în altă parte.
Genul de comportament violent, “la limită” este alimentat de noi, oamenii, și de modul cum interacționăm cu caii noștri, și este deci corectabil sau evitabil, prin adaptarea comportamentului nostru în lucrul cu aceste animale, atât pentru binele nostru cât și al lor. Aducerea calului în mediul uman, ca și orice interacțiune pe care o avem cu el poate fi caracterizată ca dresaj.
Dresajul este, în esență, aplicarea psihologiei umane în relația cu un animal. Pentru a înțelege mai bine natura problemelor care apar în aplicarea incorectă a dresajului (și nu mă refer la caii de înaltă școală, ci la dresajul de zi cu zi care presupune legatul în grajd, înhămatul, acceptarea curățării calului și a boxei, acceptarea potcovitului și a tratamentelor veterinare), trebuie să analizăm mai întâi psihologia cabalină, întrucât comportamentul, ca sumă a reacțiilor obișnuite ale unui animal, este în ultimă instanță, rezultatul unui proces psihologic.
Moștenire genetică și învățare
Personalitatea calului are două componente de bază: este de fapt un ansamblu de calități înnăscute (moștenirea genetică) și calități deprinse (prin exercițiu, învățare, antrenament). Deci, trăsăturile de caracter care apar încă de la naștere sunt de ordin genetic, iar cele care se dezvoltă mai târziu reprezintă rezultatul învățării și pot modifi ca, în timp, chiar calitățile înnăscute. Prin urmare, este perfect posibil ca personalitatea unui cal să se schime de-a lungul timpului, în funcție de experiențele pozitive sau negative.