Sanatate

Tusea – cum o tratăm eficient (II)

Diagnostic
Iată ce alte mijloace de diagnostic ar putea utiliza un medic: ascultaţia – se realizează de obicei cu stetoscopul. Dacă aveţi cai într-o zonă unde este difi cil să benefi ciaţi de ajutorul unui medic, cumpăraţi-vă un stetoscop. Costă între 50 şi 1000 de lei (cele scumpe oferă nişte detalii de sunet care nu sunt totuşi necesare în orice situaţie şi oricui). Scopul utilizării stetoscopului este de a stabili calitatea şi particularităţile zgomotului respirator, pe inspiraţie şi pe expiraţie.

Hemoleucograma – se realizează într-un laborator sau un cabinet mai înstărit (costul aparatului este destul de mare). Este o analiză de sânge care ne poate spune dacă avem o infecţie virală sau bacterină, sau nu este vorba despre o infecţie.

Citește tot articolul
Sanatate

Tusea – cum o tratăm eficient (I)

“Dom’ doctor, mi-a răcit calul ”, “da’ ce are?,” “tuşeşte, domnule!” Vi se pare cunoscut acest scenariu? Cu siguranţă. De aceea, este important să ştim de ce apare şi cum putem trata eficient tusea, una dintre problemele frecvente care apare odată cu venirea toamnei.

Caii au un sistem respirator asemănător cu al nostru. Aerul este inspirat pe nări, este condus pe o reţea de tuburi (trahee, bronhii, bronhiole) către alveolele pulmonare, unde are loc transferul de oxigen către globulele roşii din sânge şi se preia dioxidul de carbon. Aerul este un amestec de gaze, cu circa 21% oxigen, dar şi cu o încărcătură mare de praf, spori de ciuperci, bacterii şi diferite alte particule mai mult sau mai puţin vizibile. Toate aceste particule constituie un agresor pentru sistemul respirator, care este dotat cu echipamente de apărare.

Apărarea sistemului respirator urmăreşte să neutralizeze efectul potenţial dăunător al acestor particule din aer. În linii mari, acest obiectiv este realizat cu ajutorul unei “pături” de celule cu perişori, care “tapetează” tuburile de pe traseul pe care circulă aerul. Pe suprafaţa acestor celule există un strat subţire de mucus, dar şi o serie de celule implicate în apărare (leucocite). Scopul acestor “apărători” este să ţină afară din organism orice particule din aer, iar dacă acestea au intrat deja în organism, să le elimine. Eliminarea se produce în principal prin tuse şi strănut.

Condiţii diferite
Caii sunt animale care, în mod natural, îşi petrec timpul în aer liber, căutând iarbă pe păşuni. Însă imaginea aceasta nu seamănă deloc cu ceea ce le oferim noi, oamenii, cu atât mai mult aici, în România. La noi există două situaţii. Prima este cea a cailor de sport, ţinuţi într-o boxă şi eventual cu acces de scurtă durată în aer liber sau padoc. A doua situaţie este cea a cailor de căruţă, de la ţărani. Aceştia stau, în mod tradiţional, în grajduri mici, murdare, fără geamuri, cu tavanul foarte jos şi de multe ori împreună cu păsări, vaci, porci şi ce mai are omul prin ogradă.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești articole potcovitfraie si capestre, dar și hrană pentru oi si capre.

Tusea este un simptom, un semn,
nu este o boală de sine stătătoare,
ci parte a unei boli. Bolile care sunt
însoţite de tuse pot fi de mică

însemnătate sau foarte grave,
în funcţie de semnele care se asociază.

Simptome
Tusea este un simptom, un semn. Ea nu este o boală de sine stătătoare, ci poate fi parte a unei boli. Bolile care sunt însoţite de tuse pot fi de mică însemnătate sau foarte grave, în funcţie de semnele care se asociază. Iată câteva dintre ele: febra – uşor de monitorizat de către oricine, este unul dintre cele mai importante semne. Lumea spune de obicei că un cal are febră verificând cu spatele palmei. Este o metodă insuficientă şi care de multe ori dă greş. Caii adulţi au temperatura rectală de 37,5-38oC iar mânjii de până la 38,5oC.

Întotdeauna caii par mai calzi pentru că ei chiar aşa sunt, mai calzi decât noi cu 1oC în medie. Un termometru costă 10 până la 50 de lei, clasic sau digital, şi nu ar trebui să lipsească din trusa niciunui proprietar de cai. Temperatura se ia rectal, durează două minute şi oferă informaţii preţioase despre existenţa sau evoluţia bolii. De obicei, tusea însoţită de febră semnalează existenţa unei infecţii. Aici este momentul să ne oprim o clipă, deşi 80% dintre dvs. au cumpărat deja antibioticele şi se pregătesc să le administreze. Infecţiile pot fi de natură bacteriană sau virală.

Infecţiile bacteriene răspund la tratamentul cu antibiotice, cele virale, nu. Jetajul – este vorba despre jetajul nazal sau apariţia mucilor, în termeni populari. Aşadar, are calul muci? Dacă da, cum arată? Un jetaj verde-gălbui de obicei indică o implicare bacteriană, în timp ce un jetaj alb-spumos nu “cere” antibiotice.

Frecvenţa respiratorie – este un parametru uşor de verifi cat, dar des ignorat. Oricine poate verifi ca de câte ori respiră un cal pe minut. Puneţi mâna la nasul calului şi număraţi de câte ori respiră, preferabil timp de 2-3 minute. Atenţie, caii sperioşi sau cei răsfăţaţi cu morcovi pot să vă păcălească! Puteţi atunci urmări mişcările abdomenului. Frecvenţa respiratorie normală medie este de 20 de mişcări pe minut, însă poate varia în funcţie de starea de spirit a calului, de vârsta calului, dar şi de temperatura mediului ambiant.

P: www.proferma.ro produse profesionale pentru fermieri! La noi găsești hranitoare pentru capreaccesorii pentru muls, dar și incubatoare pentru pui.

Comportament

Descoperă personalitatea calului tău (III)

Moștenire genetică și învățare
Personalitatea calului are două componente de bază: este de fapt un ansamblu de calități înnăscute (moștenirea genetică) și calități deprinse (prin exercițiu, învățare, antrenament). Deci, trăsăturile de caracter care apar încă de la naștere sunt de ordin genetic, iar cele care se dezvoltă mai târziu reprezintă rezultatul învățării și pot modifica, în timp, chiar calitățile înnăscute. Prin urmare, este perfect posibil ca personalitatea unui cal să se schime de-a lungul timpului, în funcție de experiențele pozitive sau negative.

Citește tot articolul
Comportament

Descoperă personalitatea calului tău (II)

Nervosul
Reprezintă tipul de personalitate cel mai apropiat de natura calului în general, mulți cai înscriindu-se în această categorie.
Ca atare, instinctul de fugă la caii nervoși este bine dezvoltat. Aceștia sunt de cele mai multe ori fricoși și vor încerca să se salveze și să se protejeze cât mai mult de posibilele pericole din jurul său. Caii nervoși au tendința de a merge cu capul ridicat, adulmecând parcă pericolul și fiind oricând gata să reacționeze în consecință.
Pentru călăreții calmi și experimentați, acești cai pot deveni în final foarte buni companioni. Pentru călăreții timizi însă, sunt companioni ceva mai dificili.
Marea majoritate ajung să capete încredere în cele din urmă și să dobândească un sentiment de siguranță în compania călăreților care știu să gestioneze cu succes multe dintre situațiile apărute în călărie. De aceea, este nevoie din partea călărețului de multă răbdare și multă stăpânire de sine. Dacă reușești să le faci față, acești cai vor străluci în competiții sau show-uri ecvestre, ajung să te impresioneze prin flerul, inteligența și insipirația de care vor da dovadă în fiecare demonstrație.

Citește tot articolul
Comportament

Descoperă personalitatea calului tău (I)

A descoperi și a cunoaște personalitatea calului tău te va putea ajuta să obții rezultate bune atunci când îl antrenezi. Cunoscându-l mai bine, îi vei putea anticipa nevoile și-i vei putea înțelege mai ușor comportamentul și natura temperamentală.

Știm cu toții că fiecare cal este unic în felul său, este diferit de semenii săi și tocmai aceste mici diferențe ne fac să-l iubim și mai mult și să-i acceptăm micile capricii sau măruntele defecte. Tocmai acest lucru face ca relația voastră să fie una cu totul specială.
Căci, în definitiv, acest animal minunat care este calul reprezintă produsul unui melanj unic de influențe: ereditatea și educația.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Fân “de vară” – Cum suplinim lipsa unui fân de calitate (II)

FIBRE:
anumite produse conţin vitamine şi minerale adăugate în paie mărunţite, în iarbă sau în lucernă. Sunt mai digestibile şi oferă o nutriţie consistentă graţie amestecului de ingrediente. Pot înlocui raţia de fân datorită nivelului similar de proteine, fibre şi energie. Deseori, aceste produse sunt potrivite pentru caii cu furburi şi pentru cei mofturoşi.
Dar şi în acest caz, caută acele produse care pot înlocui furajele. Ovăzul, de exemplu, este un aliment echilibrat, apetisant, savuros şi cu un conţinut ridicat de energie, dar sărac în acid fosforic şi calciu.
Dacă nu dai decât un singur fel de boabe cailor, este cel mai bine să te orientezi la ovăz, un aliment uşor care asigură o digestie bună. Boabele pot fi amestecate în dieta cailor bătrâni pentru a asigura fibrele necesare fără să fie nevoie să mestece prea mult. Asigură o hrană consistentă şi ţine calul ocupat mai mult timp. Totuşi, concentratele pot fi consumate relativ repede şi au un conţinut mai scăzut de fibre decât fânul.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Fân “de vară” – Cum suplinim lipsa unui fân de calitate (I)

Fânul puţin şi de slabă calitate din acest an reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mulţi proprietari de cai. În perspectiva iernii care se apropie, aceştia se tem că nu vor avea suficiente stocuri pentru a traversa sezonul rece, dat fiind faptul că, în medie, un cal consumă zilnic între 10 şi 15 kg de fân. Ce soluţii există?

Iarna trecută proprietarii de cai au fost nevoiţi să-şi hrănească animalele cu fânul din rezerve, aşa încât stocurile s-au împuţinat odată cu venirea primăverii. De aceea, nevoia unui fân de calitate, a fost vitală, însă nici în această vară, vremea nu ne-a ajutat prea mult, iar fânul proaspăt a fost şi el puţin. Iar dacă în padocuri a fost iarbă puţină şi oamenii şi-au hrănit caii tot cu fân uscat, stocurile n-au întârziat să se subțieze și ele.

Ce opţiuni avem?
Dacă avem fân puţin și de slabă calitate, cu ce altceva ne putem hrăni caii? Ei bine, există o serie de soluţii, iar noi îţi prezentăm câteva dintre ele.

● PAIE:
Paiele, în special cele de ovăz şi de grâu, sunt recomandate în completarea raţiei zilnice de fân. Sunt indicate mai ales pentru caii gurmanzi pentru a contrabalansa conţinutul energetic al fânului. În plus, baloţii de paie sunt mai uşor de procurat. Paiele nu trebuie însă folosite ca unică sursă de hrană, fiindcă fibrele pot fi indigeste şi pot cauza colici. Pot conţine, de asemenea, cantităţi mai mari de praf şi spori de mucegai şi nu sunt indicate pentru caii mofturoşi şi pentru cei bătrâni.
De asemenea, paiele de grâu şi de orz au valori nutritive similare, dar paiele de orz trebuie să fie debarasate de “bărbile” care pot obstrua canalul salivar. Paiele de ovăz sunt mult mai hrănitoare, însă nu sunt indicate ca şi litieră. Paiele de sfeclă au, la rându-le, puţine calităţi nutritive dar formează o bună litieră.

IARBĂ USCATĂ:
Este secerată mai devreme decât fânul şi uscată artificial, ceea ce înseamnă că are un conţinut mai ridicat de proteine şi energie fiind ideală pentru caii mofturoşi şi pentru cei în vârstă. Este relativ mai scumpă decât fânul din cauza costurilor ridicate de uscare, iar conţinutul ridicat de carbohidraţi nu o recomandă pentru caii care suferă de furbură.

LUCERNA:
Este în general mai bogată în proteine decât iarba, dar conţinutul de energie poate varia. Nivelul de calciu este şi el mai ridicat decât în cazul fânului, de aceea se recomandă cailor tineri, în creştere. Dar poate fi mai puţin digestibilă, iar conţinutul său ridicat de proteine şi de calciu indică faptul că nu trebuie să fie singura sursă de hrană a calului tău.

PELETE DE IARBĂ:
Produsul este secerat şi uscat în condiţii similare ca şi baloţii de iarbă, dar se prezintă sub formă de pelete. Conţinutul de proteine este mai ridicat decât în cazul fânului, dar nivelul de fibre este mai scăzut, de aceea nu poate înlocui total fânul. Cu toate acestea, peletele de iarbă pot fi adăugate cu succes în dieta cailor scarandivi sau bătrâni. Un alt avantaj este că nu conţine praf sau mucegai precum celelalte produse. Fii atent însă atunci când hrăneşti caii care au furbură, fiindcă nivelul de carbohidraţi poate fi ridicat. Sunt mai scumpe comparativ cu fânul şi sunt consumate mai rapid.

Fânul este alimentul de bază al calului, iar dacă acesta şi-a păstrat toate proprietăţile nutritive este suficient în întreţinerea calului în momentele de odihnă. Fânul trebuie să aibă o aromă plăcută, să aibă o culoare verde crud, să nu conţină praf sau mucegai.
Meiul este unul dintre fânurile principale ale calului, este energetic, uşor de recoltat, dar sărac în proteine şi bogat în carbohidraţi. O altă specie recomandată de graminee este păiuşul. De asemenea, fânul de cereale – ovăz, orz, grâu – tăiat în momentul formării boabelor, este un furaj bun, atunci când recolta este reuşită. Fânurile de leguminoase, în schimb, nu sunt foarte folosite în alimentaţia calului, unde avem nevoie mai mult de fânuri amestecate. De asemenea, atât timp cât nu sunt uscate, fânurile prezintă şi unele dezavantaje pentru sănătatea calului, putând provoca balonări, indigestii, colici sau chiar diaree.

Sfaturi Practice

Călăreşte în stil western (II)

Reguli generale

Există cel puţin patru stiluri de călărie diferite: arab, spaniol, western şi englezesc. Dar nu se poate vorbi despre un mod complet diferit de a călări în fiecare stil, ci mai degrabă de un echipament de călărie specific pentru fiecare dintre aceste stiluri, menit să determine un anume mod de a controla şi a folosi calul. Astfel, indiferent de stilul de călărie, regulile generale privind modul în care se călăreşte sunt relativ identice, fiind guvernate de însăşi definiţia echitaţiei. De aceea, nu putem spune că un călăreţ care ştie să călărească într-un anumit stil nu se va descurca într-un altul. Asta fiindcă orice călăreţ care a învăţat să călărească corect într-un anume stil se va putea adapta fără probleme la un echipament specific altui stil.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Călăreşte în stil western (I)

Dacă iubeşti aventura, vrei să respiri aer curat, să trăieşti atmosfera unui ranch american şi să te afli fie şi pentru câteva zile în pielea unui cowboy adevărat, poţi încerca călăria de tip western.

Ai ocazia să experimentezi senzaţii noi şi să te bucuri de plăcerea de a urca în şa în acelaşi timp. Călăria de tip western câştigă tot mai multă popularitate în rândul călăreţilor cu experienţă. O vacanţă într-o fermă tipic americană, bucuria aventurii trăite pe şaua calului, plăcerea de a descoperi locuri şi senzaţii noi sunt numai câteva dintre atuurile acestui gen de echitaţie.

Particularităţi

Călăria în stil western s-a dezvoltat în cadrul practicilor şi tradiţiilor militare aduse în America de către conquistadorii spanioli şi atât echipamentul cât şi modul de a călări s-a potrivit nevoilor de lucru ale cowboy-lor de la fermele vestice.

Citește tot articolul
Curiozitati

Descoperă-i universul vizual! (II)

Percepţia profunzimii
Oamenii prelucrează informaţii atât monoculare cât şi binoculare pentru a aprecia distanţa deşi senzaţiile binoculare transmit informaţia cea mai precisă. Simţul profunzimii “reale” pe care noi o obţinem cu ajutorul filmelor 3D de exemplu este dat exclusiv de aceste informaţii binoculare. Unii specialiştii sunt de părere că, datorită poziţiei laterale a ochilor, calul utilizează numai simţul profunzimii monoculare, adică mărimea relativă sau perspectiva. Totuşi, câmpurile binoculare ale celor doi ochi se intersectează permiţând o vedere stereoscopică. În plus, cercetările au arătat că un animal cum este calul este dotat inclusiv cu o vedere tridimensională. Ochii nu sunt atât de precişi ca ai oamenilor, dar stereoacuitatea lor este suficientă pentru a aprecia înălţimea şi distanţa, în momentul în care calul trebie să sară peste obstacole, de exemplu.

Citește tot articolul