Abonare Newsletter

Barbul

Un cal de legendă

Calul favorit al romanilor și al marilor curți regale europene, Barbul este o rasă de cai străveche, recunoscută pentru robustețea și anduranța sa. Nu întâmplător, această rasă a stat la originea creării celor mai rapizi cai din lume. Detalii despre legendarii cai barbi poți afla din această secțiune care îi este dedicată.

În epoca romană, împărații căutau în regatul Cartaginei faimoșii războinici cu caii lor recunoscuți pentru robustețe, anduranță și viteză, pentru a invada Galia și Europa.

Strabon menționează în scrierile sale cum călăreții numizi din Africa de Nord călăreau caii fără niciun fel de harnașament, ceea ce era un lucru absolut remarcabil.

Arabii care au adus Islamul în Magreb, în secolul al VII-lea, se foloseau de acești cai pentru a invada Spania. Mai târziu, regii Franței, dar și celebrii maeștri ai echitației europene Antoine de Pluvinel și Robichon de Guérinière dedicau ode calului barb care, pentru ei, era cel mai bun cal de dresaj din lume.

Armatele napoleoniene au folosit și ele calul barb. Regimentele spahiilor francezi aveau numai cai barbi. În timpului celui de-al doilea război mondial, un regiment german de cavalerie a călărit pe cai barbi rechiziționați de generalul Romel din Tunisia și a ajuns în condiții foarte grele până la Moscova. În timpul acelui raid, niciun alt cal, cu excepția Barbului, nu a putut rezista călătoriei.

Calul berberilor

Barbul este una dintre cele mai vechi rase de cai din lume, originară din Africa de Nord, în mod tradițional asociată populațiilor berbere din Magreb. Prin Magreb (Magreb sau Magrib în limba arabă înseamnă„Vest“, derivat din verbul arab gharaba: „a apune“) se înțelege în primul rând cele trei țări nord-africane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul- parțial, Libia și Mauritania, care, pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune.

Rasa își datorează, așadar, numele popoarelor berbere- populație hamito-semitică din nordul Africii, reputată pentru abilitatea în dresajul caulului barb- existând mai multe teorii legate de originea sa. Una dintre ele spune că acest cal ar descinde dintr-un grup de cai sălbatici care au supraviețuit erei glaciare. Specialiștii în paleontologie animală susțin că, între 1987 și 2002, rasa ar fi derivat dintr-un cal sălbatic din nordul Africii, rezultat, la rându-i, dintr-un cal sălbatic domesticit, care trăia în acea zonă acum mai multe zeci de mii de ani. Și astfel, calul Barb ar fi una dintre cele mai vechi rase din lume.

Un cal ideal de război

Din Antichitate, Barbul este crescut pentru vânătoare, războaie, paradă și muncă, fiind companionul tradițional al nomazilor și menționat de romanii de acum două milenii sub denumirea de caii Barbarilor. Un mare număr dintre ei a fost importat în Europa din secolul al VII-lea devenind cai de război mai ales în Marea Britanie. Rasa a influențat numeroase rase precum Calul de Rasă pură Spaniolă, Lusitanul, Criollo argentinian și Mustangul. Un cal considerat barb, Godolphin Arabian face parte din cei trei armăsari fondatori ai rasei Pur Sânge Englez. În stud-book-ul francez al rasei, au fost consemnate în 2005, mai puțin de 100 de nașteri.

Sportiv și polivalent

Astăzi, în toată Africa de Nord, majoritatea cailor barbi sunt folosiți ca și cai de spectacol, sau pentru tracțiune, ca și cai de șaretă. În Europa, barbul nu mai are această utilitate, deși poate fi un excelent cal de atelaj.

În prezent, însă, calul barb este pe cale de a-și găsi locul pe care îl merită în cadrul disciplinelor ecvestre: anduranță, turism ecvestru, spectacol, dresaj sau sărituri peste obstacole.

În Franța, în momentul în care vorbim de calul barb înglobăm evident și arab-barbul care este înscris în același stud-book. Arab-barbul este calul sportiv prin excelență, fiindcă îl putem utiliza în toate disciplinele.

Descriere generală

Există mai multe tipuri morfologice ale rasei, care variază în funcție de zona în care acești cai trăiesc. Câteva caracteristici sunt însă comune cum ar fi: capul lung, urechile medii, gâtul de lungime medie, umerii drepți, membrele solide, coturile dure, coada plasată jos, și o înălțime de 1,50- 1,45 m. Exemplarele selecționate pentru a participa la războaie, în marile herghelii regale din Europa secolului al XIV-lea, măsurau între 1,55 și 1,60 m, aveau pieptul larg, înalt și profund, umărul puternic, spatele drept, solid și scurt, crupa puternică, ușor înclinată, membrele solide și musculoase, destul de subțiri, dar puternice. Particularitatea rasei este că nu are decât cinci vertebre lombare în loc de șase, lucru sesizat de o serie de cercetări anatomice, această calitate fiind obligatoriu de menținut la această rasă.

Veterinarii cu competențe în osteopatologii afirmă că vertebrele lombare sunt punctul slab al coloanei vertebrale a cabalinelor, fiindcă sunt singurele care ”plutesc” precum un pod suspendat fiind susținute doar de mușchi. A avea doar 5 vertebre lombare înseamnă a obosi mai puțin mușchii suspensori. Această particularitate ar explica anduranța acestui cal, fără să uităm bineînțeles de suplețea spatelui său. Este de fapt una dintre calitățile pe care crescătorii încearcă să o verifice dar și să o fixeze genetic la această rasă.

Docil și rustic

Calul Barb are un temperament docil, rustic și fiabil, calități ce îl fac să fie calul de armată ideal. Barbul este calm, blând, echilibrat și curajos. Este un cal puternic și energic, care apreciază munca, efortul. Este de o blândețe incontestabilă, cu un dresaj ușor, fiindcă are toate aptitudinile care nu cer decât să fie dezvoltate: sobrietate, anduranță, docilitate, agilitate, răbdare.

Acesta este, de altfel, secretul datorită căruia rasa a rezistat numeroaselor intemperii, mizeriei și privațiunilor de tot felul. De altfel, în perioada de glorie a rasei, circula un dicton celebru: ”Barbul poate îndura foamea, setea, frigul, căldura și niciodată nu este obosit”.

Strămoșul Pur Sângelui Englez

Așadar, vorbim despre un cal de o mare polivalență, îndurător și bun la toate. De altfel, este cunoscut faptul că, în cursele de anduranță, reprezentanții rasei obțin rezultate excelente, nu întâmplător, sângele Barbului aflându-se în genele celui mai rapid cal din lume: Pur Sângele Englez (detalii despre această rasă ți-am prezentat în numărul 1 al revistei noastre). Însă, rezistența, viteza și anduranța Barbului sunt foarte apreciate în toate sporturile ecvestre. Așa se facă că Barbul este un cal foarte căutat în turismul ecvestru, de o impresionantă rapiditate pe distanțe scurte, iar finețea sa atletică este completată de calitățile funcționale crescute prin selecție. Dacă, la ora actuală, în Africa de Nord, calul barb rămâne asociat activităților culturale, calitățile lui îl fac un cal ideal pentru numeroase activități sportive moderne: dresaj, școală de călărie, anduranță, polo, turism ecvestru etc.

Arab-barb

Exemplarele rezultate din încrucișarea foarte frecventă a cailor barbi cu cai arabi sunt numiți cai barbi-arabi sau arabi-barbi. Sunt frecvenți în toată Africa de Nord, Peninsula Iberică și Franța.

Barbi celebri

De-a lungul vremii, o serie de cai din această rasă s-au făcut remarcați. Astfel, amintim calul tânărului rege Ludovic al XIII-lea, cei doi cai ai lui Napoleon Bonaparte Marengo și Vizir care erau cai barbi, deși unii istorici afirmă că aparțineau rasei pur-sânge arab. De asemenea, Roan Barbary era calul barb al regelui Richard al II-lea al Angliei.

Logare Utilizatori

Facebook

Parteneri